INTERVIU CU MAREA MAESTRĂ INTERNAŢIONALĂ CRISTINA - ADELA FOIŞOR

Interviu blitz cu noua campioană naţională individuală la şah clasic Cristina - Adela Foişor

Publicat de Dan Bujor

(Foto)
Şahista petroşăneancă,Cristina - Adela Foişor,îşi adaugă în palmares al cincilea titlu naţional !

Dan Bujor : Bună Cristina, dă-mi voie să te felicit pentru caştigarea unui nou titlu de campioană a Romaniei ! Al catelea titlu este şi cat de greu a fost să-l obţii ?

Cristina Foisor : Mulţumesc Dan ! Este al cincilea titlu si al treilea consecutiv …În general, privind strict clasamentul, rezultatul poate părea firesc şi uşor, însă  a existat un moment de răscruce. Refuzand în jocul de mijloc, în partida cu Angela Dragomirescu din runda a şaptea, jocul egalizator prin schimbul turnurilor, m-am expus unei poziţii mult inferioare dar… celebrul de acum “cal alb” (chiar de a fost negru ) mi-a adus o victorie nesperată, profitand de erorile ulterioare din criza de timp finală a adversarei.

D.B.: La ce varstă, şi de la cine, ai invăţat şahul, şi cand ai început şahul de performanţă ?

C.F. : Şahul l-am început destul de tarziu după normele actuale… mai precis spre 12 ani de la mama mea. Povestea este haioasă căci tatăl meu mereu pleca la Casa de Cultură serile ca sa joace şah, iar mama îl tot ruga să mă inveţe ca să nu mai fie nevoit să îşi caute adversari. Cum tata tot amana… în secret mama m-a pregătit şi, la momentul potrivit, l-am surprins caştigand (zic eu acum căci istoria e prăfuită şi martorii nu neagă). Şahul de performanţă l-am început în 1980 după caştigarea titlului naţional la Daciada.

D.B.: Cine a fost primul tău antrenor ? Ce antrenor roman a avut cel mai mult de-a face cu evoluţia ta in şah ?

C.F.: Depinde cum considerăm noţiunea de antrenor. În sens strict al dexului îl consider pe Horia Astman primul meu antrenor chiar dacă a fost pentru o scurtă perioadă. Dacă ne gandim la cel care mi-a dezvăluit prima dată secrete din tainele şahului l-aş considera pe domnul Botez din Petroşani. Evoluţia mea în şah a fost influenţată de doi antrenori: domnul Drăghici, cu care am reuşit să parcurg distanţa de la categoria a doua la maestră internaţională în 3 ani, şi Ovidiu cu care am continuat ascensiunea…

D.B.: Care sunt performanţele tale de top (de pană acum ) ?

C.F.: Prea multe pentru a fi menţionate, şi prea puţine ca importanţa ce le-o doresc eu. Probabil cea mai importantă totuşi ar fi calificarea din 1994 la Turneul Candidatelor de la Tilburg.

D.B.: Ce calităţi trebuie sa aibă un campion ? Crezi ca Edison avea dreptate cand zicea că “geniul e 99 % transpiraţie şi 1 % inspiraţie” ?

C.F.: Total de acord cu Edison cu o completare: perseverenţa !

D.B.: Care sunt calităţile tale şi defectele tale (d.p.d.v. şahist ), şi ce consideri că mai ai de făcut pentru a progresa in şah ? Care sunt obiectivele tale în şah ?

C.F.: Obiectivul meu nu s-a modificat in ultimii 30 de ani   doar ca e din ce în ce mai îndepărtat. Noroc insă că există campionate mondiale de veterani. De progresat este mereu loc în orice domeniu şi la orice nivel sau varstă aşa că nu îmi ramane decat să… perseverez. Nimeni nu e perfect chiar dacă mie îmi plac… caii albi . Ia-o şi ca defect, dar şi ca o calitate.

D.B.: Ce turnee ai programate în viitor, şi ce speri să-ţi aducă ele ?

C.F.: În cateva zile plec la CM de la Astana cu echipa naţională şi nu e un secret că visul meu rămane acela de a asculta imnul Romaniei într-o competiţie mondială pe echipe. Apoi am un turneu extrem de puternic în India.

D.B.: Ce cărţi de şah te-au impresionat şi ai recomanda şi altora, şi ce cărţi din alte domenii ţi-au plăcut mai mult ? Care autor de cărţi, de şah şi nu numai, îţi place cel mai mult ?

C.F.: Sunt foarte multe cărţi acum, şi informaţie şahistă spre deosebire de anii copilăriei mele, dar cum prima iubire nu se uită :- ) recitesc oricand cu plăcere cartea << Capablanca’s Best Chess Endings >> de Irving Cherniev.

D.B.: Ce îţi place să faci (în afara şahului), şi cat timp îţi mai rămane pentru alte hobby-uri ?

C.F.: Ador să tricotez doar că sunt la stadiul…un fular pe cincinal şi să şofez: probabil am făcut turul Ecuatorului de cateva ori. De asemenea îmi place să fiu utilă (şahist vorbind) deoarece consider că moştenirile trebuiesc transmise din generaţie în generaţie şi, de aceea, am creat acest blog de şah, cu toate că uneori sunt dezamagită de rezultate… Timpul este ceva relativ, nu ? Cineva îmi spunea de curand: dacă nu am nici nu îmi trebuie ! Încerc să îl consider un elastic cu care să tricotez vise, speranţe şi realizări. Din păcate, după o anumită varstă, elasticul… intră la apă, şi pentru lectură îmi rămane mult prea puţin timp, aşa că, de ceva vreme, am decis să încerc să o “tricotez “ eu . Poate generaţiile următoare se vor delecta cu romanele mele ?!

D.B.: Ce sfaturi ai pentru un tanăr care începe acum şahul de performanţă ?

C.F.: Dacă cineva începe şahul de performanţă nu cred că are nevoie de sfaturi ci doar de pasiune. Restul vine de la sine.

D.B.: Se poate trăi din şah în Romania (şi nu numai) ?

C.F.: În Romania din păcate, sau din fericire, se poate trăi din orice. Ceea ce pe mine mă doare însă este faptul ca aprecierea şahului la noi este extrem de mică şi dorinţa mea este de a contribui şi eu la schimbarea mentalităţii în acest sens.