POVESTEA ŞAHULUI

Incursiune in istoria şahului



           “JOCUL REGILOR ŞI REGELE JOCURILOR”

Originile şahului se pierd undeva, departe, în negura vremurilor, de acolo ajungând în zilele noastre doar legendele. Despre cea mai cunoscută legendă a şahului a scris cu neîntrecută artă şi marele scriitor Mihail Sadoveanu, care a adaptat-o pentru a ajunge în final la învăţăturile de viaţă pe care le oferă cu generozitate şahul.

În Persia de mult,trăia un tanăr şah ,urcat foarte tânăr pe tronul tatălui său, după nenumărate petreceri şi risipă,cunoscand doar dezmierdările vieţii şi linguşirile curtenilor săi, a căzut în întristarea plictisului.
În zadar îi spunea bătrînul său vizir că are multe de îndeplinit în împărăţia sa, că viaţa omului e prea scurtă pentru toate cîte sunt de făcut chiar într-o biată colibă de pusnic, necum în culmea unei ţări atît de întinse.
Tanărul şah era întotdeauna grăbit, repede se sătura de orice sărbătoare, tăia şi spanzura fără să se gandească mult, răsplătea din belşug orice străin pribeag care îi aducea un cantec nou, sticle colorate şi mătăsuri necunoscute.

- Nu te grăbi, Măria Ta, nu te prea grăbi! îi spunea înţeleptu-i sfetnic.

Un negustor înţelept de la curtea şahului, pe nume Sessa, s-a hotărât să-i dea o lecţie despre viaţă împăratului său. El a folosit pentru aceasta un joc necunoscut, care prefigura personaje şi moravuri ale curţii regale.
După ce a învăţat să joace şah, tânărul şi orgoliosul prinţ nu a mai fost înnegurat de plictis şi cu mare bucurie i-a cerut înţeleptului să-i spună cu ce vrea să-l răsplătească.Acesta,un om modest - ca toţi oamenii deosebiţi - a refuzat la început răsplata apoi,la insistenţele regelui,a cedat dar a vrut să îi mai servească o lecţie stăpanului său.

- Mi-ajunge un bob de grîu, Stăpîne. Dar să-i îndoieşti numărul din pătrăţel în pătrăţel, cîte despărţituri are măsuţa. Un bob de grîu în cel dintai pătrat, două în al doilea, patru în al treilea, opt în al patrulea şi aşa mai departe. Dacă-mi dai ce-ţi cer, mă faci omul cel mai bogat din împărăţia Luminăţiei Tale.
- Să i se dea numai decît, porunci şahul Persiei.
- Nu te prea grăbi, Măria Ta îi spuse bătrînul vizir. Nu te prea grăbi ... Să nu fie prea mult !
Ce-o să fie? Un pumn de grîu! răspunse Voievodul.
- Se prea poate. Dar să numărăm întîi. O mică socoteală nu strică!
- O traistă?
- Poate că mai mult!
- Un sac!
- Poate că mai mult!
- Eşti un bătrîn smintit şi atîta tot! Şi mai nebun sunt eu care stau de vorbă cu tine! Să se dea străinului cît grîu a cerut! Porunci Înălţimea Sa. Şi puse mîna pe sabie, ceea ce însemna că va tăia capul oricui ar îndrăzni să mai cracnească.
La cererea înţeleptului Sessa de a i se face socoteala corectă, pentru că nu vroia să primească¸nimic în plus,împăratul a chemat vistiernicul care, calculând, a ajuns la incredibila cifră de 18.446.774.073.709.551.615 boabe de grâu, ceea ce reprezenta în acea vreme producţia pe mai mulţi ani !
Înţeleptul i-a cerut împăratului să ia aminte la învăţătura acestui joc şi anume că dacă un joc nevinovat nu poate fi plătit, atunci preţul jertfei unui suflet este imens. De aceea trebuie să preţuiască şi să cinstească cum se cuvine orice suflet din împărăţia sa. Acest joc oferă şi alte învăţături. Împăratul trebuie să fie atent la modul în care se foloseşte de sfaturile sfetnicilor de lângă perechea împărătească, cărora unii le zic nebuni, pentru că au viclenii şi priviri piezişe şi dau lovituri ascunse. Turnul, care înfăţişează puterea ce zdrobeşte, stă cel mai departe de împărat pe tablă, deoarece împăratul nu trebuie să folosească această putere decât când a istovit celelalte mijloace.Pionii stau în faţă, pentru că ei sunt oamenii de rând care merg totdeauna la jertfă. Grija împăratului trebuie să fie mereu trează către ei. Însă dacă neansemnatul pion, ajunge la ultima căsuţă, devine mare dregător , arătând dreptul valorii personale, singura îndreptăţire a nobilimii.

Luptătorii trebuie să stea cu îngăduinţă unul în faţa celuilalt, purtându-se cu stăpânire chiar faţă de potrivnicul lor. Când se face o mişcare la şah, nu se cuvine s-o retragi şi să faci alta. Trebuie să te gândeşti bine la ce ai de făcut şi apoi să săvârşeşti acţiunea. Întâi cugetare şi apoi hotărâre şi statornicie. La sfârşit, după ce se isprăveşte jocul, toate piesele cad amestecate în aceeaşi cutie, ceea ce arată şi milostivilor împăraţi, ca şi tuturor oamenilor de rând, care le este obştescul sfârşit.